Monarh
Despre film
d·s·p·r f·l·m
Dacă realitatea ți s-ar supune, ce ai schimba?
Bogdan are 35 de ani și toată viața a crezut că suferă de o boală de inimă. Se ferește de orice agitație și își ia în fiecare zi pastilele. Când prietena lui dispare fără urmă, Bogdan pornește în căutarea ei, iar drumul îl duce înapoi în orașul în care a crescut, către prietenul său din copilărie de care îl leagă nu doar amintiri, ci și secrete.
De-a lungul călătoriei sale, Bogdan se întâlnește cu oameni ciudați. Fiecare dintre ei îl schimbă, dar și el îi schimbă pe ei, astfel încât Bogdan începe să se întrebe dacă chiar are o boală - sau mai curând o superputere. Treptat, adevărul despre trecutul său iese la iveală, iar la capătul drumului, întrebarea nu mai e cine este Bogdan, ci mai curând ce este el.
Lumea din film
Un viitor foarte apropiat. Sau un prezent nou, care pare plauzibil.
Nu știm sigur când se petrece povestea. Poate peste câțiva ani, poate într-un timp paralel care seamănă bine cu al nostru. Deținuții în arest la domiciliu își fac reabilitarea în realitate virtuală. Căștile sunt folosite ca să producă stări alterate de conștiință. Oamenii poartă ochelari care filmează tot ce văd. Nimic din toate astea nu e foarte departe.
Ne-am imaginat un fel de basm modern, un road movie care îl urmărește pe Bogdan în drum spre casă. Între real și imaginar e un loc în care supranaturalul pare să se întâmple chiar lângă noi, deși totul are o explicație cât se poate de rațională.
Nota regizorului
Bogdan nu e un erou. E o lentilă. Prin el vedem ce a ajuns lumea: un prieten închis într-un program VR care ar trebui să-l învețe empatie față de mașini, spart de niște rebeli care își spun Les Enfants de Bernanos. Toți oamenii pe care îi întâlnește sunt lumi prăbușite care se prefac că funcționează. Când i se declanșează puterea, totul intră pe pauză. El e semnul de întrebare.
Filmul stă între realismul românesc și fantastic, dar fără spectacol, doar prin mici perturbări. În ultimul act, fiecare personaj ajunge față în față cu adevărata lui identitate. Când vine rândul lui Bogdan, sistemul cade. Ecranul nu-l poate citi.
„Am crescut într-o țară în care aproape toată lumea era urmărită, dar nimeni nu era văzut. Oamenii care te protejau erau aceiași care te mințeau. Stăteai liniștit, îți luai pastilele și nu întrebai niciodată ce e în ele. Lumea aia n-a dispărut. S-a mutat în telefoanele noastre, în feed-uri, în căștile VR. Am schimbat o supraveghere pe alta și i-am zis conectare. Monarh trăiește în spațiul dintre cele două lumi - cea pe care ne-o amintim și cea pe care ne prefacem că o înțelegem.”
Parteneri
