Din culise

Monarh s-a filmat pe drum, cum e și povestea. O gară mică de provincie, un câmp de lavandă noaptea, carlinga unui avion utilitar, străzile din Reșița. Grădina Botanică din București, unde plantele par să știe mai mult decât oamenii. Câmpiile cu eoliene din Tulcea, unde vântul e singurul care face curent fără să ceară voie.

Cine pleacă pe urmele filmului le găsește pe toate. Am căutat locuri care există și pe care le recunoști, dar în care ceva e puțin strâmb. Un bec care pâlpâie. Un afiș pe care nu-l poți citi. Un om care tace prea mult.

În Monarh, spațiul e o realitate care se desface și se reașază altfel, iar viitorul e un prezent nefructificat.

În lumea lui Bogdan, pe pereți, pe numerele de înmatriculare și în mijloacele de transport, apar inscripții într-un alfabet pe care nu-l citește nimeni. L-am inventat împreună cu scenograful Grigore Pușcariu. Se scriu doar consoanele, vocalele le pune cel care citește. Ochelarii văd un cod, oamenii văd altceva.

Afișele cu aceste semne au fost tipărite și lipite pe străzile din Reșița, orașul prin care se plimbă Bogdan. Câteva sunt încă acolo.

Semnele sunt ascunse și aici. Cine se uită atent le găsește.